Sari la conținut
Dr. Diana CristeaProtetică dentară · București
Comparații

Punte dentară sau implant

Pentru un dinte lipsă, implantul are avantajul că nu atinge dinții vecini, dar cere chirurgie, os suficient și câteva luni. Puntea se face în câteva săptămâni, fără chirurgie, însă șlefuiește dinții de lângă gol. De aceea recomand de obicei implantul când vecinii sunt sănătoși și puntea când au deja coroane sau plombe mari.

Dr. Diana Cristea

Scris de Dr. Diana Cristea, medic rezident protetică dentară
Publicat · 9 min de citit

Pe scurt

  • Diferența principală nu e cât rezistă, ci ce se întâmplă cu dinții vecini: puntea îi șlefuiește, implantul nu îi atinge.
  • Într-o analiză din 2007, după 10 ani erau încă în gură 89,2% dintre punțile clasice și 89,4% dintre coroanele pe implant.
  • Puntea e alegerea potrivită când vecinii au deja coroane, când osul nu ajunge sau când chirurgia nu e posibilă acum.
  • Pentru un incisiv lipsă există și a treia variantă: puntea adezivă, care aproape nu atinge dinții vecini.

Diferența dintre punte și implant

Diferența ține de sprijin. Puntea se sprijină pe dinții de lângă gol, care se șlefuiesc și primesc coroane, iar dintele lipsă stă suspendat între ei. Implantul înlocuiește rădăcina: un șurub din titan pus în os, pe care se prinde un bont și apoi o coroană. Vecinii rămân neatinși, dar e nevoie de o intervenție chirurgicală.

Cum se face o punte, cu stâlpii și intermediarul ei, am explicat pe pagina despre punți dentare, iar lucrarea de pe implant e descrisă pe pagina lucrări protetice pe implant. Aici rămân la decizie, pentru unul sau doi dinți lipsă. Când lipsesc mai mulți, discuția se mută spre lucrări pe mai multe implanturi sau spre proteze.

Implant dentar în os, bontul protetic care trece prin gingie și coroana de deasupra, desenate ușor depărtate
Fig. 1 Implantul ține locul rădăcinii, așa că nu are nevoie de dinții vecini. Nu are însă ligamentul care, la un dinte natural, simte presiunea.

Un implant nu e „un dinte pus în os”. E o rădăcină artificială, fără ligament, care se integrează în os în câteva luni și cere aceeași grijă la curățare ca un dinte natural. Fumatul, igiena slabă și boala parodontală din trecut cresc riscul de periimplantită, adică inflamația țesuturilor din jurul lui, cu pierdere de os.

Punte sau implant: tabelul comparativ

Comparate pe aceleași criterii, cele două lucrări se despart la dinții vecini, la chirurgie și la timp, mult mai puțin la durata de viață. Implantul păstrează vecinii, dar cere os și câteva luni. Puntea evită chirurgia și e gata în câteva săptămâni, cu prețul șlefuirii. În tabel am pus și a treia variantă, puntea adezivă.

Punte clasică, implant sau punte adezivă, pentru un dinte lipsă
Criteriu Punte clasică Implant cu coroană Punte adezivă (Maryland)
Dinții vecini se șlefuiesc de jur împrejur nu se ating minim, pe fața interioară
Chirurgie nu da, inserarea implantului; uneori adiție de os nu
Timp până la lucrarea finală câteva săptămâni, 2–4 ședințe câteva luni: orientativ 2–4 jos, 3–6 sus câteva săptămâni
Osul din zonă continuă să se retragă sub intermediar trebuie să fie suficient continuă să se retragă
Curățarea ață cu capăt rigid pe sub intermediar ca la un dinte, cu atenție la gingia din jur mai simplă la varianta cu o aripioară
Încă în gură după 10 ani 89,2% (Pjetursson, 2007) 89,4% (Pjetursson, 2007) 98,2%, zirconiu cu o aripioară, pe incisivi (Kern, 2017)
Unde se potrivește vecini cu coroane sau plombe mari vecini sănătoși, os suficient un incisiv lipsă, vecini sănătoși

Cifrele din penultimul rând vin din studii diferite și nu se compară direct. Punțile adezive din studiul lui Kern au fost puse doar pentru incisivi, adică pe dinți care primesc forțe mici. Le-am pus în tabel ca să vedeți ordinul de mărime, nu un clasament.

Ce spun studiile despre cât rezistă

Studiile nu arată o diferență mare de durată între puntea clasică și implant. Analiza publicată în 2007 de Pjetursson și colegii lui în Clinical Oral Implants Research a găsit, după 10 ani, 89,2% dintre punțile clasice și 89,4% dintre coroanele unitare pe implant încă în gură. Diferențele apar la complicații și la tipul de punte.

„Încă în gură” e definiția supraviețuirii. Nu înseamnă că lucrarea n-a avut nicio problemă. În aceeași analiză, punțile în extensie, sprijinite pe o singură parte, au ajuns la 80,3%, iar punțile pe implanturi la 86,7%. La 5 ani, 38,7% dintre pacienții cu punți pe implanturi avuseseră cel puțin o complicație, față de 15,7% dintre cei cu punți clasice.

Ce înțeleg eu din cifrele acestea? Că nu are sens să alegeți după promisiunea că una dintre lucrări „ține toată viața”. Niciuna nu poate promite asta. Aleg după dinții vecini, după os și după ce puteți duce: o intervenție chirurgicală, câteva luni de așteptare, o rutină de curățare pe sub punte, pe care am descris-o în ghidul despre îngrijirea punții dentare.

Când recomand implantul

Recomand de obicei implantul când dinții de lângă gol sunt sănătoși, fără plombe mari, când osul e suficient sau poate fi refăcut, când sănătatea generală permite o intervenție chirurgicală și când puteți aștepta câteva luni până la coroana definitivă. Atunci implantul închide golul fără să coste nimic dinților vecini.

Șlefuirea a doi dinți sănătoși pentru o punte e un cost biologic mare: smalțul îndepărtat nu mai crește la loc, iar stâlpii vor purta coroane de atunci încolo. Sincer, într-o asemenea situație nu încep cu puntea.

Implantul are și el condiții. Cere os suficient în înălțime și în lățime; uneori osul se poate reface printr-o adiție, într-o intervenție separată, care lungește tratamentul. Un diabet necontrolat sau unele tratamente generale pot amâna ori exclude chirurgia. Aici decidem împreună cu medicul care vă tratează boala.

Când puntea e alegerea potrivită

Puntea e alegerea potrivită când dinții de lângă gol au deja coroane, plombe mari sau fisuri care oricum le-ar cere o coroană, când osul nu ajunge pentru un implant și nu doriți o adiție, când chirurgia nu e posibilă acum sau când aveți nevoie de dinte în câteva săptămâni, nu în câteva luni.

Situațiile în care puntea are mai mult sens și cele în care implantul are mai mult sens, pentru un dinte lipsă
Fig. 2 Cele două liste sunt doar puncte de plecare. Decizia vine după radiografie și după examinarea dinților vecini.

Primul caz e cel mai convingător. Dacă vecinii golului au coroane vechi care oricum trebuie refăcute, o punte nouă face mai multe lucruri deodată: înlocuiește dintele, reface coroanele și nu adaugă o intervenție chirurgicală. Șlefuirea, care era costul punții, s-a făcut deja, cu ani în urmă.

Apoi, osul. După o extracție veche, osul se poate retrage atât de mult încât implantul ar cere o adiție. Unii pacienți o acceptă, alții nu vor încă o intervenție. Ambele alegeri sunt legitime, iar puntea rămâne o lucrare fixă, făcută fără bisturiu.

Un lucru nu îl recomand, de regulă: puntea sprijinită de o parte pe un dinte și de cealaltă pe un implant. Dintele are ligament și se mișcă foarte puțin sub presiune, implantul nu, iar lucrarea dintre ei suportă greu diferența.

Incisivul lipsă: puntea adezivă

Pentru un incisiv lipsă există și a treia variantă: puntea adezivă, numită și Maryland. Dintele înlocuit e prins cu o aripioară subțire, lipită pe fața interioară a unui dinte vecin, așa că vecinii aproape nu se șlefuiesc. Nu cere chirurgie și se face în câteva săptămâni. E potrivită și la tinerii care încă cresc, la care implantul se amână.

Kern și colegii lui au urmărit punți adezive din zirconiu cu o singură aripioară, puse pentru incisivi lipsă, și au publicat rezultatele în 2017, în Journal of Dentistry. După 10 ani, 98,2% erau încă în gură, iar 92,0% nu avuseseră nevoie de nicio intervenție. Când o astfel de punte se desprinde, uneori se poate relipi.

Nu se potrivește oricui. Are nevoie de smalț sănătos pe dintele de care se lipește, de o mușcătură care lasă loc aripioarei și de forțe mici. La un scrâșnit puternic sau pe dinții din spate aș fi prudentă. Iar dacă vecinii au deja coroane, puntea clasică sau implantul au mai mult sens.

Cât durează fiecare tratament

O punte pe dinți naturali e gata, de obicei, în câteva săptămâni, în 2–4 ședințe. Un implant cere mai mult: inserarea în os, o perioadă de integrare de câteva luni, orientativ 2–4 luni la maxilarul de jos și 3–6 luni la cel de sus, apoi bontul și coroana. Dacă e nevoie de adiție de os, calendarul se lungește.

La implant, pașii sunt, de obicei, aceștia:

  1. planificarea, pornind de la dintele final, cu radiografii și, când e nevoie, o tomografie CBCT;
  2. inserarea implantului, care e o etapă chirurgicală;
  3. integrarea în os, timp de câteva luni, cu un dinte provizoriu dacă golul se vede;
  4. amprenta, bontul și coroana, cimentată sau înșurubată;
  5. controalele, cu atenție la gingia din jurul implantului.

Un dinte fix pus pe implant chiar din prima zi, adică încărcarea imediată, e posibil doar în cazuri atent selectate. La punte, între prepararea stâlpilor și cimentare, laboratorul lucrează de obicei 5–10 zile lucrătoare, iar dumneavoastră purtați o punte provizorie.

Ce se întâmplă dacă nu înlocuiți dintele

Dacă nu înlocuiți dintele, golul nu rămâne la fel. În timp, dinții vecini se pot înclina spre el, dintele de deasupra sau de dedesubt poate coborî ori urca, iar osul din zonă se retrage. Mestecatul se mută pe cealaltă parte. Schimbările sunt lente, dar pot face mai grea orice lucrare de mai târziu.

Totuși, nu orice gol trebuie umplut. Dacă lipsește ultimul molar și mușcătura e stabilă, uneori hotărâm împreună doar să urmărim zona la controale. Iar când lipsesc mai mulți dinți și o lucrare fixă nu e posibilă acum, o proteză parțială rămâne o variantă cinstită; despre ea am scris pe pagina proteze dentare.

Întrebări frecvente: punte sau implant

Ce rezistă mai mult, puntea sau implantul?

Diferența e mai mică decât se crede. Într-o analiză din 2007, după 10 ani erau încă în gură 89,2% dintre punțile clasice și 89,4% dintre coroanele pe implant. Mai mult decât lucrarea contează ce se întâmplă în jurul ei: caria la stâlpii punții, inflamația din jurul implantului, igiena, scrâșnitul și controalele.

Se poate face o punte fără implant?

Da. Puntea clasică se sprijină pe dinții naturali de lângă gol și nu are nevoie de implant. Puntea pe implanturi e altă lucrare, folosită când lipsesc mai mulți dinți și nu există stâlpi naturali potriviți. Pentru un incisiv, puntea adezivă e și ea o variantă fără implant și aproape fără șlefuire.

Ce aleg dacă am puțin os?

Depinde cât de puțin și unde. Uneori osul se poate reface printr-o adiție, într-o intervenție separată, care prelungește tratamentul. Dacă nu doriți încă o intervenție sau adiția nu e posibilă, puntea rămâne o variantă fixă, fără chirurgie. Cât os aveți se vede pe radiografie și, când e nevoie, pe o tomografie CBCT.

Pot pune implant dacă fumez?

Fumatul nu exclude automat implantul, dar crește riscul de periimplantită, inflamația din jurul implantului care poate duce la pierdere de os. Dacă fumați, discutăm deschis riscul, igiena și ritmul controalelor. Iar dacă dinții vecini au deja coroane, puntea poate fi varianta mai prudentă.

Ce costă mai mult în timp, puntea sau implantul?

Nu există un răspuns valabil pentru toată lumea. La implant, costul de început include chirurgia, uneori adiția de os, bontul și coroana. La punte, un stâlp cu probleme poate cere refacerea întregii lucrări. Cum se socotește o punte am explicat în ghidul cât costă o punte dentară, iar prețurile publicate pentru implanturi sunt adunate pe DentalMap.ro.