Glosar de protetică dentară
Protetica dentară are un vocabular propriu, iar multe cuvinte din planul de tratament nu vi le explică nimeni. Aici găsiți peste 80 de termeni, de la bont și prag la zirconiu monolitic și supraproteză, fiecare explicat pe înțeles, în câteva rânduri, cu trimitere spre pagina în care subiectul e tratat pe larg.
Am scris glosarul pentru momentul în care primiți un plan de tratament și dați peste cuvinte ca „bont”, „onlay” sau „zirconiu stratificat”. Definițiile sunt scurte, formulate cum le explic pacienților în cabinet, iar unde contează spun și ce înseamnă termenul pentru decizia dumneavoastră. Pentru întrebări de tipul „cât durează” sau „doare”, aveți pagina de întrebări frecvente. La final, un tabel leagă expresiile de zi cu zi de termenii din cabinet.
A
- Abfracție#
O pierdere de țesut în formă de pană, la colet, adică la linia unde coroana dintelui se întâlnește cu rădăcina. Se asociază cu forțele mari de mușcătură, deși mecanismul exact e încă discutat. Rar apare singură: de obicei o găsesc lângă alte forme de uzură, așa că le caut și pe ele. Legătura cu forțele, în semnele bruxismului.
- Ablație#
Îndepărtarea unei coroane sau a unei punți cimentate. Lucrarea se secționează cu o freză și, de cele mai multe ori, nu mai poate fi folosită din nou. Se face când dintele de dedesubt trebuie tratat sau când lucrarea veche nu mai e bună. Când se ajunge aici, în cât rezistă o coroană dentară.
- Abraziune#
Uzura dinților produsă mecanic, din afară: periajul prea apăsat, pastele abrazive, obiectele ținute între dinți. Nu e același lucru cu eroziunea, care e chimică. Apare des la colet, pe fața dinspre obraz, ca o crestătură care se simte cu unghia. Cauzele și ce se poate face, în ghidul despre dinții tociți și uzura dentară.
- Adeziv pentru proteză#
Cremă sau pulbere care crește aderența unei proteze mobile. Pe o proteză bine adaptată e un ajutor util. Pe una care se mișcă pentru că nu mai urmează forma gingiei, adezivul doar ascunde problema, iar soluția e o căptușire sau o proteză nouă. Pe larg, în adaptarea la proteza dentară.
- All-on-4 și All-on-6#
Denumiri răspândite pentru o lucrare fixă pe toată arcada, sprijinită pe patru, respectiv șase implanturi. De obicei e înșurubată, așa că nu o scoateți acasă; o poate demonta doar medicul. Nu se potrivește oricui: depinde de os, de mușcătură și de cât de bine o puteți curăța. Variantele, în lucrările protetice pe implant.
- Amprentă clasică#
Copia dinților luată cu o pastă elastică, de cele mai multe ori un silicon, pusă într-o lingură de amprentă și ținută în gură până se întărește. Pe ea, laboratorul toarnă un model din ghips, pe care face lucrarea. Rămâne preferată în unele situații: margini adânc sub gingie, sângerare greu de oprit, multe proteze totale. Comparația cu scanarea, în amprenta digitală față de cea clasică.
- Amprentă digitală#
Amprenta luată cu scanerul intraoral, o cameră mică trecută peste dinți, care construiește pe calculator un model 3D. Înlocuiește pasta în multe situații: coroane, punți scurte, fațete, inlay-uri, gutiere. Modelul pleacă imediat spre laborator, iar dumneavoastră îl vedeți pe ecran. Pas cu pas, în ghidul despre scanerul intraoral.
- Amprentă funcțională#
Amprenta finală la proteza totală, luată cu o lingură individuală, făcută în laborator pe măsura gurii dumneavoastră. Cât se întărește pasta, vă rog să mișcați buzele, obrajii și limba, ca marginile protezei să urmeze mușchii. Așa proteza nu va fi împinsă din loc când vorbiți sau mâncați. Etapele, în pagina despre protezele dentare.
- Atriție#
Uzura dinte pe dinte, de obicei din bruxism. Dinții se tocesc unii de alții și capătă suprafețe plate și lucioase, care se suprapun exact când împingeți mandibula într-o parte. E unul dintre semnele după care recunosc scrâșnitul, chiar la pacienți care nu știu că scrâșnesc. Celelalte semne, în ghidul despre bruxism.
B
- Bară pe implanturi#
O bară metalică fixată pe 2–4 implanturi, peste care se prinde o proteză mobilă prin niște cleme din interiorul ei, numite călăreți. Bara leagă implanturile între ele și împarte forța, iar proteza stă mult mai stabil decât una clasică; bara Dolder e unul dintre modelele clasice. Cere o igienă atentă pe sub bară, cu periuțe speciale. Comparația, în proteza pe implanturi sau proteza clasică.
- Bont dentar#
Dintele natural după ce a fost șlefuit, adică partea din el care rămâne sub coroană. Pe bont se cimentează coroana, așa că de forma lui depinde cât de bine ține lucrarea: pereți destul de înalți, ușor convergenți. Când a rămas prea puțin dinte, bontul se reface întâi cu o reconstituire, uneori pe un pivot. Cum se pregătește, în pagina despre coroanele dentare.
- Bont protetic (abutment)#
Piesa care se prinde în implant și iese prin gingie; pe ea se fixează coroana. Poate fi standard, din fabrică, sau individualizat, proiectat pentru gingia dumneavoastră, din titan sau zirconiu. Implantul ține loc de rădăcină, bontul face legătura, iar coroana e partea pe care o vedeți. Pe larg, în lucrările pe implant.
- Bruxism#
Activitatea repetitivă a mușchilor de mestecat: încleștarea sau scrâșnirea dinților, ori împingerea mandibulei, în somn sau ziua. Consensul internațional publicat de Lobbezoo și colegii lui în 2018, în Journal of Oral Rehabilitation, îl privește la omul sănătos mai degrabă ca pe un comportament decât ca pe o boală. Pentru mine contează ce face: dinți tociți, lucrări ciobite, mușchi obosiți. Semnele și pașii următori, în bruxismul: semne și ce faceți.
C
- CAD/CAM#
Proiectarea lucrării pe calculator (CAD) și execuția ei de către o mașină (CAM). Freza sculptează coroana dintr-un bloc de zirconiu, disilicat de litiu sau rășină, iar imprimanta 3D face modele, gutiere și provizorii. Forma o decid tot oamenii, medicul și tehnicianul; mașina o execută exact. Mai multe, în stomatologia digitală.
- Capse și culise#
Sisteme de prindere ascunse, folosite în locul croșetelor. Capsa e o sferă mică, pe un implant sau pe o coroană, peste care se închide un căpăcel elastic din interiorul protezei. Culisa e o șină de precizie: o parte stă în coroana unui dinte, cealaltă în proteza scheletată, și alunecă una în alta. Proteza arată mai discret, dar piesele elastice se uzează și se schimbă din când în când. Variantele, în pagina despre protezele dentare.
- Ceramică dentară („porțelan”)#
Materialul de culoarea dintelui din care se fac coroane, fațete și incrustații. „Porțelanul” din limbajul de zi cu zi e ceramica feldspatică clasică, foarte estetică, dar fragilă; azi se folosesc și ceramici mult mai rezistente, ca disilicatul de litiu și zirconiul. Pe un deviz, cuvântul „ceramică” singur spune prea puțin, așa că merită să întrebați care anume. Cum se compară materialele, în zirconiu sau metalo-ceramică.
- Cimentare#
Fixarea definitivă a coroanei, a punții sau a incrustației pe dinte. Cimentarea convențională ține lucrarea mai ales prin forma bontului, iar cimentul umple spațiul dintre ele; cimentarea adezivă lipește lucrarea de dinte. La fațete și la ceramicile mai fragile, lipirea adezivă e obligatorie. Ce urmează după ea, în etapele unei coroane dentare.
- Coroană dentară („dinte îmbrăcat”)#
O lucrare care acoperă dintele de jur împrejur, după ce a fost șlefuit, și îi reface forma, culoarea și rezistența. O recomand când dintele e prea distrus pentru o obturație sau o incrustație, la molarii și premolarii tratați de canal, la un dinte fisurat ori ca stâlp de punte. Pe un dinte sănătos, doar pentru culoare, nu. Totul despre ea, în ghidul coroanelor dentare.
- Coroană integral ceramică#
Coroană fără metal, făcută în întregime din ceramică: disilicat de litiu, zirconiu sau, mai rar azi, ceramică feldspatică. Fără schelet metalic, lumina trece mai natural prin ea și nu apare marginea gri pe care o lasă uneori metalo-ceramica atunci când gingia se retrage. Pe devize apare și ca „ceramică integrală” sau „fără metal”. Pe larg, în ghidul despre coroana e.max și ceramica integrală.
- Coroană înșurubată#
Coroană pe implant prinsă cu un șurub, printr-un orificiu mic pe fața de mestecat, închis apoi cu compozit. Se poate demonta pentru control sau reparații fără să fie stricată și nu lasă ciment sub gingie. Varianta cimentată nu are orificiu, dar cimentul rămas în exces poate inflama țesuturile din jurul implantului. Cum aleg între ele, în lucrările protetice pe implant.
- Coroană metalo-ceramică#
Coroană cu un schelet metalic subțire, dintr-un aliaj de cobalt-crom, nichel-crom sau dintr-un aliaj nobil, acoperit cu ceramică de culoarea dintelui. Se folosește de zeci de ani și rezistă bine. Limitele: dacă gingia se retrage, se poate vedea o margine gri, iar ceramica de pe metal se poate ciobi. Comparația, în coroana din zirconiu față de cea metalo-ceramică.
- Coroană provizorie#
Coroana temporară pe care o purtați între șlefuire și cimentarea coroanei definitive. Protejează dintele de sensibilitate, ține pe loc dinții vecini și gingia și ne lasă să probăm forma, vorbirea și mușcătura. E prinsă intenționat cu un ciment slab, deci se poate desprinde: o păstrați și mă sunați. Tot ce trebuie știut, în ghidul despre lucrarea provizorie.
- Corp de punte (intermediar)#
Dintele artificial al punții, cel care stă „suspendat” deasupra gingiei, în locul dintelui lipsă. Nu are rădăcină, așa că osul de sub el continuă să se retragă încet. Forma lui dinspre gingie trebuie să arate natural, dar să lase loc aței cu capăt rigid (superfloss) sau periuței interdentare. Cum se curăță, în îngrijirea punții dentare.
- Croșet#
Brațul metalic al protezei parțiale care îmbrățișează un dinte natural și ține proteza pe loc; i se mai spune „clemă”. Îl așez, pe cât se poate, pe dinți care nu se văd la zâmbet. Unde ar deranja, există alternative: capsele, culisele sau proteza elastică, fără metal. Toate variantele, în pagina despre proteze.
D
- Decimentare și recimentare#
Decimentarea înseamnă că o coroană sau o punte s-a desprins de pe dinte: cimentul s-a dizolvat în timp, a apărut o carie dedesubt, s-a rupt bontul sau s-a desprins pivotul. Recimentarea e lipirea ei la loc, posibilă doar dacă dintele e sănătos și lucrarea se potrivește încă. Nu o lipiți acasă cu adezivi de uz casnic. Ce faceți până ajungeți la cabinet, în s-a desprins coroana dentară.
- Dentină#
Stratul de sub smalț, mai moale și străbătut de canale fine care duc spre nerv. De aceea dentina expusă, după uzură, retragerea gingiei sau șlefuire, e adesea sensibilă la rece. La fațete contează mult: Gürel și colegii lui (International Journal of Periodontics and Restorative Dentistry, 2013) au găsit că fațetele lipite pe dentină sau cu margini în dentină au avut un risc de eșec de aproximativ 10 ori mai mare. Mai multe, în cât rezistă fațetele dentare.
- Design digital al zâmbetului#
Planificarea pe calculator a formei viitorilor dinți, pornind de la fotografii, filmări și scanarea dinților; i se mai spune DSD, după denumirea din engleză. Rezultatul poate deveni un mock-up, ca să vedeți forma în gură înainte de orice șlefuire. E un plan pe care îl ajustăm împreună, nu o promisiune la milimetru. Cum se folosește, în stomatologia digitală.
- Dimensiune verticală de ocluzie#
„Înălțimea” mușcăturii: distanța dintre maxilarul de sus și cel de jos când dinții sunt strânși. Când dinții se tocesc mult sau lipsesc mulți dinți din spate, ea poate scădea, iar partea de jos a feței pare mai scurtă; pacienții îi spun „mușcătură prăbușită”. Creșterea ei se planifică atent și se testează întâi cu mock-up sau provizorii. Pe larg, în dinții tociți.
- Dinte fisurat#
Un dinte cu o fisură care pornește de pe suprafața de mestecat spre rădăcină, fără să-l fi despărțit în două. Doare tipic scurt și ascuțit la mușcat sau când eliberați mușcătura și e sensibil la rece, iar radiografia adesea nu arată fisura. Se tratează cu o lucrare care leagă cuspizii, onlay sau coroană, plus tratament de canal dacă e afectat nervul. Tipurile de fisuri, în ghidul despre dintele fisurat.
- Dinte stâlp#
Dintele pe care se sprijină o punte. Se șlefuiește și primește o coroană, iar coroanele stâlpilor țin între ele dintele care lipsește. Dacă stâlpii sunt sănătoși, prețul biologic e mare, pentru că se pierde smalț bun; de aceea, când vecinii sunt neatinși, discut întotdeauna și varianta implantului. Comparația, în punte sau implant.
- Disilicat de litiu (e.max)#
O ceramică de sticlă rezistentă și translucidă, cunoscută mai ales după numele comercial e.max. Se lipește adeziv și arată foarte natural, de aceea o recomand mai ales la dinții din față și la premolari, pentru coroane, fațete și incrustații. La forțe mari, de exemplu pe molari la cine scrâșnește din dinți, aleg mai degrabă zirconiul. Pe larg, în coroana e.max.
- Dispozitiv corono-radicular (DCR)#
O piesă turnată în laborator, de obicei metalică: o parte intră în canalul rădăcinii, cealaltă reface bontul pe care se pune coroana. Se folosește la dinții tratați de canal care și-au pierdut aproape toată coroana. În multe situații, azi se preferă reconstituirea cu pivot din fibră de sticlă și compozit, făcută direct în cabinet. Variantele, în stomatologia restaurativă.
E
- Edentație#
Lipsa unuia sau mai multor dinți. Edentația parțială înseamnă că pe arcadă mai există dinți; cea totală, că nu mai există niciunul. Medicii o clasifică după locul spațiilor goale (clasificarea Kennedy), pentru că de el depinde ce lucrare se poate face: punte, proteză parțială sau lucrare pe implanturi. Toate variantele, în ghidul general de protetică dentară.
- Endocoroană#
O restaurare dintr-o singură bucată, de obicei ceramică, pentru unii molari tratați de canal. În loc de pivot, se ancorează în camera pulpară, spațiul din mijlocul dintelui unde era nervul, și se lipește adeziv. Păstrează mai mult dinte decât varianta pivot plus coroană, dar cere pereți suficienți și o cameră pulpară destul de adâncă. Când se potrivește, în pagina despre restaurările dentare.
- Eroziune dentară#
Pierderea de smalț din cauza acizilor, nu a frecării: băuturi acide, citrice, refluxul gastroesofagian, vărsăturile repetate. Smalțul înmuiat de acid se uzează apoi mai ușor, de aceea nu vă recomand periajul imediat după un suc acid. Pe vârfurile cuspizilor apar adesea mici „cupe”. Când semnele duc spre reflux, recomand și un consult la gastroenterolog. Pe larg, în uzura dentară.
F
- Fațetă dentară#
O lucrare subțire care acoperă fața vizibilă a dintelui și, de obicei, marginea lui, nu tot dintele. Cea ceramică se face în laborator și se lipește adeziv; cea din compozit se modelează de obicei direct în cabinet. Schimbă forma, culoarea și proporțiile, dar nu e soluția pentru un dinte foarte distrus sau pentru bruxism sever necontrolat. Totul despre ele, în pagina fațetelor dentare.
- Fațete detașabile („universale”)#
Arcade subțiri de plastic, vândute în farmacii sau online, care se pun peste dinți și se scot. Nu sunt fațete dentare și nici lucrări protetice: nu se lipesc, nu sunt făcute de un laborator după amprenta dumneavoastră și nu repară nimic. Purtate multe ore, pot ține placa bacteriană lipită de dinți. Ce variante reale există, în fațete ceramice sau din compozit.
- Fațete fără șlefuire (no-prep)#
Fațete ceramice foarte subțiri, lipite pe smalț fără preparare sau aproape fără. Se potrivesc doar în anumite situații: dinți mici, retrași sau cu spații între ei, unde lucrarea poate adăuga volum fără să pară groasă. Pe dinți deja proeminenți ar face dintele prea voluminos. Acolo nu le recomand. Când merg și când nu, în pagina despre fațete.
- Fizionomic#
În limbajul din cabinet și de pe devize, „fizionomic” înseamnă de culoarea dintelui, adică un material care nu se vede ca lucrare. O coroană metalo-ceramică „total fizionomică” are ceramică pe toate fețele, inclusiv pe cea dinspre limbă, ca metalul să nu se vadă la vorbit sau la zâmbit. La marginea gingiei poate apărea totuși o umbră gri, dacă gingia se retrage. Comparația materialelor, în zirconiu sau metalo-ceramică.
G
- Gutieră ocluzală#
O placă dură, transparentă, din acrilat, făcută după amprenta sau scanarea dinților și purtată de obicei noaptea, pe o singură arcadă. Protejează dinții și lucrările și împarte forțele mai uniform. Nu vindecă însă bruxismul. Pacienții îi spun uneori „proteză pentru bruxism”; gutiera de îndreptat dinții, cea ortodontică, e cu totul altceva. Cum se face și cum se poartă, în pagina despre gutiera pentru bruxism.
H
- Hârtie de articulație#
Hârtia subțire și colorată pe care v-o pun între dinți, cerându-vă să mușcați sau să mișcați mandibula. Lasă urme pe punctele de contact, așa că văd exact unde o coroană sau o obturație atinge prea devreme. Un contact prea înalt doare la mușcat. Se rezolvă printr-o ajustare scurtă. Alte cauze de durere, în mă doare dintele sub coroană.
I
- Implant dentar#
O „rădăcină” artificială din titan sau zirconiu, inserată chirurgical în os, pe care se prinde apoi un bont și o coroană, o punte sau o proteză. Implantul nu are ligament ca dintele natural, deci nu „simte” presiunea la fel. Integrarea în os durează de obicei câteva luni, iar lucrarea se planifică pornind de la dintele final, înainte de intervenție. Partea protetică, pe larg, în lucrările pe implant.
- Inlay#
O incrustație, adică o restaurare făcută în laborator sau digital, din ceramică sau compozit, care umple o cavitate din interiorul dintelui și se lipește în el. Nu acoperă cuspizii, vârfurile de mestecat. Pentru o cavitate mare e de obicei mai rezistentă decât o obturație directă și mult mai conservatoare decât o coroană. Când pereții dintelui sunt subțiri, trec la onlay. Diferențele, în stomatologia restaurativă.
L
- Lucrare protetică#
Orice lucrare care reface un dinte sau înlocuiește dinți lipsă: coroană, punte, fațetă, incrustație, proteză, lucrare pe implant. Poate fi fixă, pe care nu o puteți scoate, mobilă, ca proteza totală, sau mobilizabilă, cum se numește în cabinet proteza parțială care se scoate, dar se sprijină și pe dinții rămași. Panorama completă, în protetica dentară.
- Lucrare provizorie pe implant (încărcare imediată)#
O coroană, o punte sau o proteză provizorie prinsă pe implanturi la scurt timp după inserarea lor, înainte de integrarea în os. Se face doar în cazuri atent selectate, când implanturile au de la început o stabilitate foarte bună. În rest se așteaptă integrarea, de obicei câteva luni, cu o lucrare provizorie care nu apasă pe implanturi. Etapele, în pagina despre lucrările protetice pe implant.
M
- Medic protetician#
Medicul stomatolog care se ocupă de lucrările protetice: examinează, face planul, prepară dinții, ia amprenta, probează și cimentează lucrarea, apoi o urmărește la controale. Nu e același lucru cu tehnicianul dentar, care execută lucrarea în laborator. Eu sunt medic stomatolog, rezident în protetică dentară la Universitatea Titu Maiorescu. Mai multe, în pagina despre mine.
- Mock-up#
O probă a viitoarei forme a dinților, făcută direct în gură din compozit provizoriu, pe baza unei machete (wax-up) sau a unui design digital. Nu se șlefuiește nimic: vă vedeți în oglindă, vorbiți, zâmbiți și abia apoi decidem. La fațete îl consider unul dintre cei mai utili pași. Cum decurge, în pagina despre fațetele dentare.
O
- Obturație („plombă”)#
Restaurarea făcută direct în cabinet, într-o singură ședință: materialul, azi de obicei compozit de culoarea dintelui, se pune în cavitatea curățată și se întărește cu o lampă. E prima alegere la cariile mici și medii. Când lipsește mult din dinte, o obturație foarte mare ține prost, așa că trec la incrustație sau coroană. Unde e limita, în stomatologia restaurativă.
- Ocluzie#
Felul în care dinții de sus și de jos se întâlnesc când închideți gura și când mestecați, adică mușcătura. Orice lucrare trebuie să se integreze în ea: un contact prea înalt doare, iar un dinte fără pereche pe arcada opusă poate coborî sau urca în timp. Bruxismul crește mult forțele, așa că îl iau în calcul la alegerea materialului. De ce contează, în pagina despre protetica dentară.
- Onlay#
O incrustație care acoperă și unul sau mai mulți cuspizi, vârfurile de mestecat ale dintelui. O aleg când pereții sunt slăbiți, după un tratament de canal sau la un dinte fisurat, dar a rămas destul dinte sănătos ca să nu fie nevoie de coroană. Între obturație și coroană, e treapta de mijloc. Pe larg, în pagina despre stomatologia restaurativă.
- Overlay#
O incrustație care acoperă toată suprafața de mestecat, cu toți cuspizii, fără să coboare pe pereții laterali până la gingie. E ultimul pas înaintea unei coroane: protejează un dinte slăbit, păstrând mai mult țesut sănătos. Se folosește și la dinții tociți, când trebuie refăcută înălțimea lor. Exemple, în dinții tociți și uzura dentară.
P
- Periimplantită#
Inflamația țesuturilor din jurul unui implant, cu pierdere de os. Riscul crește la fumători, la o igienă slabă, la cei care au avut boală parodontală și când rămâne ciment în exces sub gingie. Se previne cu igienă zilnică atentă, controale și igienizări profesionale; netratată, poate duce la pierderea implantului. Ce cere un implant pe termen lung, în punte sau implant.
- Pivot#
O tijă fixată în rădăcina unui dinte tratat endodontic, care ține reconstituirea bontului când a rămas prea puțin dinte pentru coroană. Azi se folosesc frecvent pivoți din fibră de sticlă, lipiți adeziv, peste care bontul se reface din compozit. Pivotul nu întărește rădăcina. Doar ține reconstituirea, de aceea îl pun numai când chiar e nevoie. Unde intră în planul unei coroane, în coroanele dentare.
- Plan de tratament#
Documentul pe care îl primiți după consult: ce am găsit, ce lucrări propun, în ce ordine, câte ședințe și, separat, o estimare de cost personalizată. Un plan bun are și variante, cu avantajele și limitele fiecăreia, și spune ce se întâmplă dacă amânați. Îl puteți lua acasă și reveni cu întrebări. Ce ar trebui să cuprindă estimarea, în cât costă o coroană dentară.
- PMMA#
Polimetil-metacrilat, un acrilat întărit industrial, din care laboratorul frezează coroane și punți provizorii. E mai dens și mai rezistent decât provizoriul făcut în cabinet, de aceea îl recomand când provizoriul trebuie să stea mai mult, de exemplu în lucrările pe implant sau în reabilitările mari. Diferențele, în ghidul despre coroana provizorie.
- Prag#
Marginea preparației, adică linia de pe dinte la care se termină coroana; în manuale se numește linie de finisare. Locul ei, deasupra gingiei, la nivelul ei sau puțin sub ea, și forma ei contează pentru cât de bine se închide coroana și cât de ușor se curăță. Un prag clar, copiat exact în amprentă, înseamnă o margine fără trepte, unde placa se oprește mai greu. Cum se lucrează, în etapele unei coroane.
- Preparare (șlefuire)#
Îndepărtarea controlată a unui strat de dinte, ca să facem loc lucrării. La o coroană înseamnă, orientativ, 1,5–2 mm pe fața de mestecat și 1–1,5 mm pe pereți; la o fațetă ceramică, 0,3–0,7 mm, ideal doar în smalț. Smalțul șlefuit nu mai crește la loc, deci orice preparare e ireversibilă. De aceea scot doar cât e nevoie. Comparația, în fațetă sau coroană.
- Protetică dentară#
Ramura stomatologiei care reface dinții distruși și îi înlocuiește pe cei lipsă, cu lucrări care trebuie să arate firesc, să funcționeze la mestecat și să țină ani de zile. Cuprinde coroanele, punțile, fațetele, incrustațiile, protezele și partea protetică a lucrărilor pe implant. Principiul meu: intervenim atât cât e necesar, dar nu mai mult. Pe larg, în pagina despre protetica dentară în București.
- Proteză elastică#
O proteză parțială dintr-un material termoplastic flexibil, fără croșete metalice: se prinde prin margini roz care îmbrățișează dinții la colet. Arată discret și e comodă, dar se repară și se căptușește mai greu decât cea acrilică. Pacienții o numesc uneori „proteză din silicon”, deși nu e din silicon. Comparația cu celelalte, în pagina despre protezele dentare.
- Proteză fără palat („fără cerul gurii”)#
O proteză de sus care lasă cerul gurii liber. La proteza totală clasică, placa de pe palat e cea care o ține, prin aderență, așa că fără ea proteza n-ar sta. Varianta fără palat devine posibilă când proteza se sprijină pe implanturi sau, la cea parțială, pe dinții rămași, printr-un schelet care ocolește palatul. Cum funcționează, în proteza pe implanturi față de proteza clasică.
- Proteză imediată#
O proteză provizorie pregătită înainte de extracție și pusă în aceeași zi, ca să nu rămâneți fără dinți cât se vindecă gingia și osul. În lunile următoare osul se remodelează, iar proteza nu mai stă la fel de bine și are nevoie de căptușiri. După vindecare se face lucrarea definitivă. Rolul provizoriilor, în lucrarea provizorie.
- Proteză mobilă („placă”)#
Orice proteză pe care o puteți scoate din gură: totală, parțială acrilică, scheletată sau elastică. În limbajul de zi cu zi i se spune „placă” sau „placă de dinți”. De regulă stă noaptea în afara gurii, se curăță zilnic și se verifică o dată pe an, pentru că osul de sub ea se retrage în timp. Când are sens varianta fixă, în proteză fixă sau mobilă.
- Proteză parțială#
Proteza care înlocuiește doar dinții lipsă de pe o arcadă și se sprijină și pe dinții rămași. Cea acrilică e mai simplă și servește adesea ca soluție de tranziție; cea scheletată e mai subțire și mai stabilă, iar cea elastică e mai discretă, dar mai greu de reparat. Alegerea depinde de câți dinți au rămas și cât de sănătoși sunt. Variantele, în pagina despre protezele dentare.
- Proteză scheletată#
O proteză parțială construită pe un schelet metalic subțire, de obicei din cobalt-crom, care se sprijină pe dinții naturali prin croșete sau prin sisteme ascunse, capse și culise. Ocupă mai puțin loc în gură decât cea acrilică și transmite o parte din forță dinților, nu doar gingiei. Cere dinți de sprijin sănătoși și o igienă bună. Comparația cu celelalte variante, în proteză fixă sau mobilă.
- Proteză totală#
Proteza pentru arcada fără niciun dinte: o bază roz din acrilat care acoperă gingia și, sus, cerul gurii, cu dinți artificiali. Cea de sus se ține bine prin aderența la palat; cea de jos are mai puțină suprafață de sprijin și e de obicei mai instabilă. Pentru mandibula fără dinți, un consens internațional din 2002 (McGill) recomandă ca primă variantă proteza prinsă pe două implanturi. Etapele, în pagina despre protezele dentare.
- Pulpă dentară#
Țesutul din centrul dintelui, cu nervul și vasele de sânge, pe care pacienții îl numesc „nervul dintelui”. După o carie adâncă, o fisură sau o șlefuire mare se poate inflama; uneori se liniștește singură, alteori cere tratament de canal, chiar și prin coroană. Semnele care cer atenție, în mă doare dintele sub coroană.
- Punte adezivă (Maryland)#
O punte pentru un singur dinte lipsă, de obicei în zona frontală: dintele artificial are o aripioară subțire lipită pe fața dinspre limbă a unui dinte vecin sau a amândurora. Prepararea e minimă, așa că vecinii sănătoși rămân aproape neatinși. La o mușcătură foarte adâncă sau la bruxism sever aș fi prudentă cu ea. Cum se compară cu celelalte punți, în pagina despre punțile dentare.
- Punte cu extensie#
O punte sprijinită doar pe o parte: dintele artificial stă „în consolă”, legat de unul sau doi stâlpi vecini, fără sprijin în partea cealaltă; în engleză i se spune cantilever. Are indicații limitate, pentru că forța de mestecat face pârghie pe stâlpi. Pe dinții din spate, unde forțele sunt mari, de obicei nu o recomand. Alternativele, în punte dentară sau implant.
- Punte dentară#
O lucrare fixă care înlocuiește unul sau doi dinți lipsă, uneori mai mulți. Dinții vecini, șlefuiți, devin stâlpi și primesc coroane, iar între ele stă dintele artificial, legat prin conectori. Nu se scoate și se face în câteva săptămâni, fără chirurgie; prețul biologic e șlefuirea vecinilor, iar curățarea sub dintele suspendat cere ață specială. Pe larg, în ghidul despre punțile dentare.
- Punte pe implanturi#
O punte fixată pe implanturi în loc de dinți naturali, de exemplu trei dinți pe două implanturi. Dinții vecini nu se ating deloc, dar e nevoie de os suficient, de chirurgie și de timp pentru integrare. Ca și coroana pe implant, poate fi cimentată sau înșurubată. Pe larg, în lucrările protetice pe implant.
R
- Rebazare (căptușire)#
Refacerea suprafeței interioare a unei proteze mobile, ca să se muleze din nou pe gingie. Osul de sub proteză se retrage în timp, iar o proteză care stătea bine începe să se miște sau să rănească; dacă restul protezei e bun, căptușirea rezolvă de multe ori problema. Se poate face în cabinet sau, de obicei mai durabil, în laborator. Când e nevoie, în adaptarea la proteza dentară.
- Recesiune gingivală#
Retragerea gingiei de pe dinte, care lasă la vedere o parte din rădăcină. Rădăcina expusă poate fi sensibilă și se uzează mai ușor decât smalțul, iar la o coroană metalo-ceramică poate scoate la iveală marginea gri. Cauze frecvente: periajul prea apăsat, boala parodontală, o margine de lucrare greu de curățat. Ce înseamnă pentru o coroană, în cât rezistă o coroană dentară.
- Relație centrică#
O poziție de referință a mandibulei, în care capetele ei din articulație, condilii, stau stabil, indiferent de felul în care se întâlnesc dinții. Pentru că se poate reproduce, o folosesc când nu mai există destui dinți care să dea mușcătura, de exemplu la proteza totală sau când refac mai mulți dinți deodată. Cum se înregistrează la proteze, în pagina despre protezele dentare.
S
- Sensibilitate dentară#
O durere scurtă și ascuțită la rece, la dulce sau la periaj, care trece repede după ce dispare cauza. Apare când dentina e expusă: după șlefuire, la rădăcinile rămase neacoperite de gingie, la uzură. După prepararea pentru coroană e frecventă și trece de obicei în câteva zile până la câteva săptămâni. Dacă durerea pulsează, durează mult după stimul sau vă trezește noaptea, sunați-mă. Ce o deosebește de alte dureri, în mă doare dintele sub coroană.
- Smalț#
Stratul exterior al coroanei dintelui, cel mai dur țesut din corp. Se termină la colet, linia unde coroana dintelui se întâlnește cu rădăcina. Nu se regenerează. Ce se pierde prin uzură, carie sau șlefuire nu mai crește la loc, de aceea îl tratez ca pe un capital. Cât smalț costă fiecare lucrare, în fațetă sau coroană.
- Stomatită de proteză#
Inflamația mucoasei de sub proteză, cel mai des sub cea de sus: o zonă roșie, care are forma protezei și adesea nici nu doare. Are de obicei legătură cu igiena protezei, cu purtatul ei și noaptea și cu ciupercile care se înmulțesc pe acrilat. Se tratează cu o curățare atentă a protezei, cu nopți în care gingia se odihnește și, la nevoie, cu tratamentul recomandat de medic. Pe larg, în adaptarea la proteza dentară.
- Supraproteză#
O proteză mobilă care se prinde pe implanturi, sau mai rar pe rădăcini de dinți păstrate, prin capse sau pe o bară. O scoateți pentru curățare, dar în gură stă mult mai stabil decât o proteză clasică, mai ales jos. Pentru mulți pacienți cu mandibula fără dinți, două implanturi schimbă mult felul în care mănâncă și vorbesc. Comparația, în proteza pe implanturi față de proteza clasică.
T
- Tehnician dentar#
Profesionistul din laborator care execută lucrarea: toarnă modelele sau lucrează pe scanare, proiectează, frezează, stratifică și colorează ceramica. Nu lucrează în gura pacientului; primește de la medic amprenta, culoarea, fotografiile și indicațiile. O lucrare bună iese din dialogul dintre medic și tehnician. Unde intră laboratorul, în etapele unei coroane.
- Tratament de canal#
Tratamentul endodontic: îndepărtarea pulpei inflamate sau infectate, curățarea canalelor rădăcinii și sigilarea lor. Dintele rămâne pe loc, dar e mai fragil, mai ales din cauza structurii pierdute, iar molarii și premolarii tratați au nevoie de obicei de protecția cuspizilor, cu onlay sau coroană. La nevoie, se poate face și printr-o coroană existentă. De ce urmează adesea o coroană, în pagina despre coroanele dentare.
U
- Uzură dentară#
Pierderea treptată de țesut dur al dintelui, fără legătură cu caria. Are patru forme, adesea combinate: atriția (dinte pe dinte), abraziunea (frecare din afară), eroziunea (acizi) și abfracția (leziuni la colet). Întâi caut cauza și o opresc, apoi urmăresc evoluția și abia după aceea refac dinții, unde e nevoie. Pe larg, în dinții tociți și uzura dentară.
W
- Wax-up#
Macheta diagnostică: laboratorul modelează în ceară, pe modelul dinților dumneavoastră, forma propusă pentru viitoarele lucrări; poate fi făcută și pe calculator. Din ea se face apoi mock-up-ul, proba în gură, și tot ea ghidează prepararea, ca să șlefuiesc doar unde e nevoie. Varianta digitală, în stomatologia digitală.
Z
- Zirconiu#
În stomatologie, „zirconiul” e de fapt dioxid de zirconiu, o ceramică foarte rezistentă, albă, nu un metal; de aceea lucrările din el se numesc „fără metal”. Se frezează din blocuri, prin CAD/CAM, pentru coroane, punți, bonturi pe implant și structuri de lucrări mari. Pe larg, în coroana dentară din zirconiu.
- Zirconiu monolitic#
Coroană sau punte frezată dintr-o singură bucată de zirconiu, fără strat de ceramică deasupra. E foarte rezistentă, potrivită pe dinții laterali și la bruxism, și nu are un strat care să se ciobească. Variantele mai noi sunt mai translucide, deci mai estetice, dar și ceva mai puțin rezistente decât zirconiul clasic. Tipurile, în ghidul despre coroana din zirconiu.
- Zirconiu stratificat#
Zirconiu acoperit cu un strat de ceramică estetică, ca la metalo-ceramică, dar cu un schelet alb în loc de metal. Arată mai natural decât cel monolitic, mai ales în zona frontală, dar stratul de ceramică se poate ciobi. La cine scrâșnește din dinți prefer varianta monolitică. Comparația, în zirconiu, e.max sau metalo-ceramică.
Cuvintele pacienților și termenii din cabinet
Mulți pacienți își descriu lucrările în cuvintele lor, și e firesc. Tabelul face legătura cu termenii pe care îi veți auzi la consult sau îi veți citi în planul de tratament.
| Cum îi spun pacienții | Termenul din cabinet | Ce înseamnă, pe scurt |
|---|---|---|
| „dinte îmbrăcat”, „coroniță” | coroană dentară | capacul care acoperă tot dintele șlefuit |
| „plombă” | obturație | restaurarea făcută direct în cabinet, într-o ședință |
| „placă”, „placă de dinți” | proteză mobilă | proteza pe care o scoateți din gură |
| „dinte pe șurub” | coroană pe implant | coroana prinsă pe bontul unui implant |
| „porțelan” | ceramică dentară | materialul de culoarea dintelui |
| „pivot” | pivot sau DCR | piesa din rădăcină care ține bontul refăcut |
| „capse” | sisteme speciale de prindere | prinderea ascunsă a unei proteze |
| „proteză pentru bruxism” | gutieră ocluzală | placa dură purtată noaptea, care protejează dinții |
| „mușcătură prăbușită” | dimensiune verticală scăzută | mușcătura a pierdut din înălțime |
| „dinte de pus” | coroană, punte sau implant | depinde dacă dintele mai există sau lipsește |
| „proteză din silicon” | proteză elastică | proteza parțială flexibilă, fără croșete |
| „clemă” | croșet | brațul metalic care ține proteza parțială |
| „dinte suspendat” | corp de punte | dintele artificial dintre stâlpi |
| „fațete din farmacie” | fațete detașabile | arcade de plastic, nu lucrări protetice |
| „nervul dintelui” | pulpă dentară | țesutul viu din centrul dintelui |
Nu ați găsit ce căutați?
Scrieți-mi întrebarea. Dacă e una pe care o primesc des, o adaug aici, fără date despre dumneavoastră.
Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultația.