Sari la conținut
Dr. Diana CristeaProtetică dentară · București
Protetică digitală

Stomatologie digitală în protetică, la București

Stomatologia digitală înseamnă un drum de lucru: datele gurii se adună digital, prin scanare intraorală, fotografii și radiografii, lucrarea se proiectează pe calculator, se frezează sau se printează, apoi se verifică în gură. Aduce confort, o comunicare mai bună cu laboratorul și șansa de a vedea forma dinainte, dar diagnosticul, șlefuirea, proba, mușcătura și cimentarea rămân în mâna medicului.

Dr. Diana Cristea

Scris de Dr. Diana Cristea, medic rezident protetică dentară
Publicat · actualizat · 16 min de citit

Pe scurt

  • Fluxul digital are patru pași: datele gurii, proiectarea pe calculator, fabricarea prin frezare sau printare 3D și verificarea în gură.
  • Diagnosticul, șlefuirea, proba, ajustarea mușcăturii și cimentarea rămân manuale. Scanerul înregistrează suprafețe, nu vede inflamația și nu simte mușcătura.
  • Designul digital al zâmbetului devine util abia când îl probați în gură, ca mock-up din compozit provizoriu, înainte de orice șlefuire.
  • La marginile adânc sub gingie, la sângerare, la salivă multă și frecvent la protezele totale, amprenta clasică rămâne adesea alegerea mai sigură.

Ce înseamnă stomatologie digitală

Stomatologia digitală înseamnă un drum de lucru, nu un aparat. Datele gurii se adună digital, prin scanare intraorală, fotografii și radiografii, lucrarea se proiectează pe calculator, apoi se frezează sau se printează. La final ajunge în gură, unde medicul o probează, o ajustează și o fixează.

Mulți pacienți vin convinși că „digital” înseamnă „făcut de un robot” sau măcar „gata într-o zi”. Niciuna nu e adevărată ca regulă. Calculatorul preia câteva verigi din lanț: înregistrează dinții, ajută la proiectare și conduce mașina care taie lucrarea dintr-un bloc de material. Restul lanțului rămâne în mâinile oamenilor.

Nu orice aparat modern ține de fluxul digital. Laserul, de exemplu, e un instrument de lucru, nu o verigă din lanț, iar radiografiile digitale și tomografia CBCT (o radiografie 3D, făcută doar când e nevoie) sunt surse de date: arată osul și rădăcinile, pe care scanerul nu le vede.

Cei patru pași ai fluxului digital în protetică: datele, proiectarea pe calculator, fabricarea și verificarea în gură
Fig. 1 Primii trei pași se pot face digital, la laborator sau în cabinet. Al patrulea se face cu mâna și cu ochii medicului.

La implanturi, scanarea dinților se poate suprapune peste tomografie, iar planificarea pornește de la dintele final: întâi se stabilește unde va sta coroana, apoi unde intră implantul. Partea protetică am descris-o la lucrări protetice pe implant.

Ce se face digital: scanarea, proiectarea și fabricarea

În protetică se fac digital trei lucruri: amprenta, luată cu scanerul intraoral; proiectarea lucrării pe calculator; fabricarea ei, prin frezare dintr-un bloc de material sau prin printare 3D. Ultimele două poartă împreună numele CAD/CAM, după inițialele din engleză pentru proiectare și fabricare asistate de calculator.

Scanarea intraorală

Scanerul intraoral e o cameră mică, pe un mâner subțire, care trece pe deasupra dinților și construiește pe ecran un model 3D. Pentru coroane, punți scurte, fațete, incrustații și gutiere, precizia lui e foarte bună. Ce simțiți, cât durează și când nu se potrivește am explicat în ghidul despre amprenta digitală și scanerul intraoral.

Arcada dentară văzută de sus, cu vârful scanerului intraoral deasupra molarilor și traseul scanării desenat punctat
Fig. 2 Scanerul trece întâi pe deasupra dinților, apoi pe fețele dinspre obraz și dinspre limbă.

Proiectarea pe calculator

Pe modelul 3D, tehnicianul dentar sau medicul desenează lucrarea: unde se termină marginea, cât de groasă e, cum atinge dinții vecini și cum se întâlnește cu dinții de pe arcada opusă. Programul propune o formă dintr-o bibliotecă de dinți. Omul o corectează.

Proiectul se poate verifica înainte de fabricare. O margine prea subțire sau un contact prea larg se corectează pe ecran, nu după ce materialul a fost tăiat.

Fabricarea: frezare sau printare 3D

Frezarea taie lucrarea dintr-un bloc de zirconiu, de disilicat de litiu (cunoscut după numele comercial e.max) sau de rășină. Zirconiul se lucrează practic numai așa. Piesa frezată iese mai mare și cretoasă, apoi în cuptor se strânge la dimensiunea finală și devine dură; programul a calculat micșorarea dinainte.

Printarea 3D construiește piesa strat cu strat, dintr-o rășină lichidă întărită cu lumină. Se printează modele, gutiere, lucrări provizorii și ghiduri chirurgicale pentru implanturi. Despre coroanele frezate am scris pe larg în ghidurile despre coroana din zirconiu și coroana e.max, din ceramică integrală.

Ce se poate face în flux digital, lucrare cu lucrare
Lucrarea Ce se face digital Ce rămâne de verificat în gură
Coroană pe dinte natural scanarea bontului, proiectarea, frezarea din zirconiu sau disilicat de litiu marginea, mai ales sub gingie; contactele și mușcătura
Fațete fotografiile, designul zâmbetului, modelul pentru mock-up forma, probată ca mock-up înainte de șlefuire
Incrustații (inlay, onlay) scanarea, proiectarea, frezarea izolarea de salivă la lipire
Punte scurtă scanarea stâlpilor, proiectarea, frezarea așezarea pe ambii stâlpi; curățarea sub elementul din mijloc
Lucrare pe implant scanarea unei piese înșurubate pe implant, proiectarea bontului și a coroanei cimentul în exces, dacă lucrarea e cimentată
Gutieră pentru bruxism scanarea ambelor arcade, printarea sau frezarea contactele, ajustate în gură
Lucrări provizorii printarea sau frezarea din rășină marginile și mușcătura
Proteză totală depinde de caz; amprenta clasică rămâne frecvent alegerea marginile, înregistrate cu mișcările obrazului și ale limbii

Materialele coroanelor, comparate pe rând, sunt pe pagina despre coroane dentare.

Ce rămâne manual și de ce

Manual rămân diagnosticul, șlefuirea dintelui, proba în gură, ajustarea mușcăturii și cimentarea. Sunt pașii în care medicul judecă țesuturi vii: o gingie care sângerează, un nerv iritat, un dinte care se mișcă puțin în os. Scanerul înregistrează suprafețe, dar nu vede inflamația și nu simte mușcătura.

Diagnosticul se pune cu ochii, cu sonda, cu radiografia și cu ce îmi spuneți. Pe o scanare, o gingie inflamată pare doar puțin mai roșie, iar un dinte cu nervul suferind arată la fel ca unul sănătos. O scanare nu înlocuiește examinarea clinică, oricât de clară ar fi pe ecran.

Șlefuirea o face medicul, dinte cu dinte. Forma bontului (dintele șlefuit, pe care se fixează coroana) decide cât de bine se așază lucrarea, iar un program nu poate corecta un bont prea scurt sau o margine neclară. Le poate doar arăta, mărite, pe ecran. Și asta ajută mult.

Două liste, cu pașii unei lucrări protetice care se fac digital și cu pașii care rămân în mâna medicului
Fig. 3 Pașii din dreapta cer judecata medicului pe țesuturi vii, așa că nu se pot automatiza.

Proba arată ce nu se vede pe ecran: cum intră lucrarea între dinții vecini, cum arată culoarea la lumina zilei, cum vorbiți cu ea. Pe ecran, mușcătura e o poziție înghețată. În gură, dinții se mișcă puțin în ligamentul care îi prinde de os, iar mandibula alunecă lateral când mestecați. Contactele le verific cu hârtie de articulație și le ajustez fin.

Cimentarea cere un dinte uscat, un ciment potrivit materialului și răbdare la curățarea excesului. Pe implanturi contează mult: într-un studiu publicat de Wilson în 2009, în Journal of Periodontology, cimentul rămas în exces a fost asociat cu semne de boală peri-implantară (inflamația țesuturilor din jurul implantului) în 81% din cazuri. După îndepărtarea lui, semnele au dispărut la 74% dintre implanturi.

Calculatorul mă ajută să văd mai bine. Nu decide în locul meu.

Designul digital al zâmbetului și mock-up-ul

Designul digital al zâmbetului este planificarea formei viitoare a dinților pe fotografii și pe scanare, înainte de orice șlefuire. Din proiect se printează un model, iar după el se face mock-up-ul: o copie a formei noi, din compozit provizoriu, pusă direct peste dinții dumneavoastră, ca s-o vedeți și s-o probați.

Mock-up-ul se face fără anestezie și fără șlefuire. Pe modelul printat se pregătește o cheie din silicon, care se umple cu compozit și se așază peste dinți câteva minute. Când cheia se scoate, forma nouă rămâne pe dinți. O priviți în oglindă, vorbiți și zâmbiți cu ea, iar ce nu vă place se corectează pe loc.

Ecranul înșală. O simulare pe fotografie arată dinți noi pe o față nemișcată. Nu arată cum atinge marginea dinților de sus buza de jos când rostiți „f” și „v”, nici cum se vede zâmbetul din profil. Mock-up-ul le arată.

Are și el o limită, pe care o spun dinainte. Se pune peste dinți, deci arată bine ce adăugăm. Un dinte care trebuie scurtat sau adus înapoi nu se poate simula complet fără să-l atingem.

Mock-up-ul are și un rost tehnic: ghidează prepararea, pentru că se șlefuiește prin el și se îndepărtează doar cât cere forma nouă. Diferențele dintre lucrări sunt mari. Pe dinții frontali, fațetele ceramice îndepărtează aproximativ 3–30% din structura coroanei dintelui, iar coroanele integral ceramice și metalo-ceramice aproximativ 63–72%, au arătat Edelhoff și Sorensen în 2002, în Journal of Prosthetic Dentistry. Etapele fațetelor sunt pe pagina despre fațete dentare.

Când ajută fluxul digital și când e mai sigură amprenta clasică

Fluxul digital ajută mai ales la coroane, punți scurte, fațete, incrustații și gutiere, la pacienții cu reflex de vomă și la lucrările estetice, unde forma trebuie probată înainte. Amprenta clasică rămâne adesea mai sigură la marginile adânc sub gingie, la sângerare sau salivă multă și, frecvent, la protezele totale.

Motivul e simplu: scanerul e o cameră. Vede doar ce luminează și ce e uscat. O margine ascunsă sub gingie, acoperită de sânge sau de salivă, nu apare pe model, iar laboratorul nu poate ghici unde se termină dintele.

La arcadele fără dinți, mucoasa (țesutul moale care acoperă osul) are puține repere pentru program și se mișcă sub presiune, iar o proteză totală are nevoie de marginile înregistrate în timp ce obrazul și limba se mișcă. Aici amprenta clasică rămâne frecvent alegerea. Tipurile de proteze sunt pe pagina despre proteze dentare.

Câștigul se simte cel mai mult la cine are reflex de vomă și la gutierele pentru bruxism: scanarea arcadelor rămâne în arhivă, iar o gutieră nouă se poate face fără altă amprentă, dacă dinții nu s-au schimbat între timp.

Nu țin la metodă cu orice preț. Dacă o margine adâncă ar ieși neclară pe scanare, n-aș insista: aș alege amprenta clasică. Iar pe o gingie care sângerează nu aș lua nicio amprentă, clasică sau digitală, până nu o tratăm. Metoda se alege după dinte, nu invers.

Etapele unei lucrări în flux digital, ședință cu ședință

O lucrare protetică în flux digital trece, de obicei, prin aceleași etape ca una clasică: consultul, eventual designul cu mock-up-ul, prepararea cu amprenta, fabricarea, proba cu cimentarea și controlul. Diferă felul în care circulă informația. Numărul de ședințe depinde de lucrare și de locul unde se fabrică, în cabinet sau la laborator.

O lucrare în flux digital, pas cu pas

  1. Consultul și datele

    30–60 de minute

    Examinez dinții, gingia și mușcătura, cu radiografii unde e nevoie. La lucrările estetice, fotografiile și o scanare sau o amprentă de studiu sunt punctul de plecare. La final primiți planul și o estimare de cost personalizată.

  2. Designul și mock-up-ul, la lucrările estetice

    o ședință, fără șlefuire

    Forma propusă se probează în gură, din compozit provizoriu. O corectăm până vă place și până funcționează la vorbit și la mușcat.

  3. Prepararea și amprenta

    de obicei 60–120 de minute, cu anestezie locală

    Dintele se șlefuiește, apoi se scanează sau se amprentează clasic. Plecați acasă cu o lucrare provizorie, despre care am scris în ghidul lucrarea provizorie: ce este și cât stă.

  4. Proiectarea și fabricarea

    de obicei 5–10 zile lucrătoare la laborator, orientativ

    Tehnicianul proiectează și fabrică lucrarea. Frezată în cabinet, poate fi gata uneori chiar în aceeași zi.

  5. Proba și cimentarea

    o ședință

    Verific marginile, contactele cu dinții vecini, culoarea și mușcătura, ajustez unde e nevoie, apoi fixez lucrarea și curăț tot cimentul.

  6. Controlul

    după 1–2 săptămâni, apoi la 6–12 luni

    Verific mușcătura și gingia. Scanările rămân în arhivă și se pot compara în timp.

„Digital” nu înseamnă automat „într-o zi”. Ziua unică cere o mașină de frezat în cabinet și un caz potrivit, de obicei un dinte lateral, cu marginea vizibilă și o culoare fără nuanțe greu de copiat.

Comparație între lucrarea frezată în cabinet, uneori gata în aceeași zi, și lucrarea din fluxul digital cu laboratorul
Fig. 4 Ambele variante pornesc de la aceeași scanare. Diferă numărul de ședințe și cât de fin se poate lucra culoarea.

Pentru o coroană, fiecare ședință e descrisă pe larg în ghidul despre etapele unei coroane dentare.

Ce influențează costul

Costul unei lucrări în flux digital depinde mai ales de lucrare: materialul, laboratorul, numărul de dinți și tratamentele de dinainte. Scanarea, designul zâmbetului și mock-up-ul pot fi incluse în preț sau socotite separat, după cabinet. O estimare de cost personalizată se poate da corect doar după consultație.

  • materialul, zirconiu, disilicat de litiu sau rășină, și laboratorul;
  • frezarea în cabinet sau la laborator;
  • designul digital și mock-up-ul, la lucrările estetice;
  • tratamentele pregătitoare: carii, tratament de canal, tratamentul gingiei;
  • radiografiile și, doar când e nevoie, tomografia CBCT.

Fluxul digital nu face automat o lucrare mai scumpă sau mai ieftină. Economisește ghips și drumuri până la laborator, dar aparatura și programele costă și ele. Ca reper, DentalMap.ro adună prețurile publicate de cabinete din România pentru coroane, coroane din zirconiu și fațete.

Cât rezistă și ce poate merge prost

O lucrare făcută în flux digital rezistă cât îi permit materialul, dintele de dedesubt, igiena și forțele din gură, la fel ca una făcută clasic. Scanarea nu prelungește singură viața unei coroane. O scurtează tot caria de la margine, scrâșnitul dinților, ciobirea ceramicii și un contact prea înalt, lăsat neajustat.

Frezarea a făcut însă obișnuite coroanele monolitice din zirconiu, adică dintr-o singură bucată, fără un strat de ceramică pus deasupra. Într-o analiză a 64 de studii, publicată în 2026 de Pjetursson și colegii lui în International Journal of Prosthodontics, coroanele monolitice au avut semnificativ mai puține fracturi și ciobiri decât cele stratificate.

Ce poate merge prost, și ce se face atunci:

  • o zonă lipsă sau neclară pe scanare: se rescanează porțiunea sau se ia o amprentă clasică;
  • un contact prea înalt la probă, care doare la mușcat: se ajustează pe loc;
  • o culoare nepotrivită pe un dinte din față: se corectează în laborator sau se reface lucrarea;
  • sensibilitatea dintelui șlefuit în primele zile: de obicei trece singură, în zile sau câteva săptămâni;
  • o lucrare desprinsă: o păstrați și sunați; din proiectul digital se poate face repede un provizoriu nou.

Îngrijirea e aceeași ca la orice lucrare: periaj cu pastă cu fluor, ață sau periuțe interdentare, controale la 6–12 luni și gutieră noaptea, dacă scrâșniți.

Greșeli frecvente

Cele mai multe greșeli legate de stomatologia digitală nu țin de aparate, ci de ce așteaptă oamenii de la ele. Le aud des la consult, mai ales de la pacienți care au citit doar partea cu avantajele. Fiecare poate costa o ședință în plus, o lucrare refăcută sau un dinte șlefuit degeaba:

  1. alegerea cabinetului după marca scanerului, nu după felul în care vi se explică planul;
  2. credința că „digital” înseamnă „gata într-o zi” pentru orice lucrare;
  3. fațete hotărâte pe o simulare pe ecran, fără mock-up în gură;
  4. ideea că o lucrare proiectată pe calculator nu mai are nevoie de probă și de ajustări;
  5. insistența pe scanare acolo unde marginea e adânc sub gingie și amprenta clasică ar fi mai sigură.

Cum lucrez și ce să întrebați la consult

Lucrez în București, ca medic rezident în protetică dentară, la Clinica universitară a Universității Titu Maiorescu. La consult vă spun ce parte din lucrarea dumneavoastră s-ar putea face digital, ce parte aș face clasic și de ce, plus ce înseamnă asta pentru numărul de ședințe, pentru probe și pentru cost.

Pentru o programare, îmi puteți lăsa un mesaj pe pagina de contact sau mă puteți suna.

Întrebări frecvente despre stomatologia digitală

O lucrare făcută digital este mai precisă decât una făcută clasic?

Nu automat. Pentru coroane, punți scurte, fațete și incrustații, scanerul are o precizie foarte bună, dar lucrarea finală depinde și de cât de clar e conturat dintele șlefuit, de gingie, de cine scanează și de laborator. La marginile adânc sub gingie, amprenta clasică poate fi încă alegerea mai sigură.

Se poate face o coroană într-o singură zi?

Uneori, da, dacă cabinetul are o mașină de frezat și cazul se potrivește: un dinte lateral, o margine vizibilă, un material care se finisează repede. Pe dinții din față, cu nuanțe fine, prefer lucrul din laborator, chiar dacă înseamnă încă o ședință.

Costă mai mult o lucrare făcută în flux digital?

Nu neapărat. Costul ține mai ales de material, de laborator, de numărul de dinți și de tratamentele de dinainte, iar scanarea, designul și mock-up-ul pot fi incluse sau socotite separat. O estimare de cost personalizată se poate da corect doar după consultație.

Laserul și tomografia fac parte din stomatologia digitală?

Tomografia CBCT și radiografiile digitale, da, ca surse de date: arată osul și rădăcinile, pe care scanerul nu le vede. Laserul, nu. E un instrument de lucru pe țesuturi, nu o verigă din drumul date, proiectare, fabricare, verificare în gură.

Designul digital al zâmbetului îmi arată exact cum voi arăta?

Vă arată o propunere, nu un rezultat. Pe ecran, dinții noi stau pe o fotografie nemișcată. Abia mock-up-ul, forma probată în gură din compozit provizoriu, arată cum se vede zâmbetul când vorbiți și râdeți. Pe el se fac corecturile, iar lucrarea finală copiază forma aprobată.

Se poate face și o proteză dentară în flux digital?

Uneori, da: protezele se pot proiecta pe calculator, apoi freza sau printa. La protezele totale, însă, amprenta clasică rămâne frecvent alegerea, pentru că marginile se înregistrează în timp ce obrazul și limba se mișcă. Decide cazul. Variantele sunt pe pagina despre proteze dentare.

Cum îmi dau seama dacă un cabinet lucrează digital?

Întrebați concret ce se face digital în cazul dumneavoastră: amprenta, proiectarea, fabricarea, mock-up-ul. Un răspuns bun descrie pașii și spune și ce rămâne clasic. Numele aparatelor spun puțin. Contează mai mult dacă medicul vă arată scanarea, vă explică planul și vă lasă să probați forma înainte de șlefuire.

Dacă lucrarea e proiectată pe calculator, mai e nevoie de probă?

Da, de fiecare dată. Pe ecran, mușcătura e o poziție înghețată, iar culoarea depinde de monitor. În gură verific marginile, contactele cu dinții vecini, culoarea la lumina zilei și felul în care mușcați. Ajustările mici de la probă sunt normale.

Ghidurile din această temă