Sari la conținut
Dr. Diana CristeaProtetică dentară · București
Înlocuirea dinților

Punte dentară în București

Puntea dentară este o lucrare fixă care înlocuiește unul sau doi dinți lipsă, sprijinită pe dinții vecini: aceștia se șlefuiesc și primesc câte o coroană, iar dintele din mijloc e legat de ele. Pentru un singur dinte lipsă, puntea are trei elemente. În București lucrez la Clinica universitară a Universității Titu Maiorescu și o recomand mai ales când vecinii golului au deja coroane sau plombe mari.

Dr. Diana Cristea

Scris de Dr. Diana Cristea, medic rezident protetică dentară
Publicat · actualizat · 16 min de citit

Pe scurt

  • Un dinte lipsă înseamnă, de obicei, o punte din trei elemente: două coroane pe dinții vecini și dintele din mijloc, care nu are rădăcină.
  • Dinții stâlpi se șlefuiesc, dar de regulă nu se devitalizează. Tratamentul de canal se face doar când nervul e bolnav sau se îmbolnăvește.
  • Puntea are cel mai mult sens când dinții vecini au deja coroane sau plombe mari. Pe doi dinți sănătoși, discut întâi implantul.
  • Cât rezistă depinde mai ales de stâlpi și de curățarea de sub punte, unde ața cu capăt rigid ajunge și periuța nu.

Ce este o punte dentară

O punte dentară este o lucrare fixă, cimentată, care înlocuiește unul sau doi dinți lipsă (uneori mai mulți) folosind ca sprijin dinții de lângă gol. Dinții de sprijin se numesc stâlpi și primesc câte o coroană. Dintele artificial din mijloc se numește intermediar și e legat de coroane prin conectori, ca o punte peste gol.

Cel mai des lipsește un singur dinte. Atunci puntea are trei elemente: două coroane pe dinții vecini și dintele din mijloc. Numărul îi încurcă pe mulți, pentru că au pierdut un dinte și primesc o lucrare „de trei”. Explicația e simplă: dintele nou nu are rădăcină, deci nu se poate ține singur. Îl țin vecinii. Pentru doi dinți lipsă alăturați, puntea are de obicei patru elemente.

Punte dentară din trei elemente: două coroane pe dinții vecini, șlefuiți, și dintele din mijloc, fără rădăcină, sprijinit pe ei
Fig. 1 Intermediarul atinge ușor gingia, dar nu intră în os. Tot ce mestecați pe el se sprijină pe cei doi stâlpi.

De ce merită înlocuit un dinte care lipsește? Pe lângă mestecat și aspect, golul nu rămâne la fel. În timp, dinții vecini se pot înclina spre el, iar dintele de deasupra sau de dedesubt poate coborî ori urca, fiindcă nu mai are în ce să muște. Osul din locul dintelui pierdut se retrage și el, încet.

Puntea e fixă. Nu se scoate seara, ca o proteză mobilă, și se curăță pe loc, în gură.

Cui i se potrivește o punte și cui nu

Puntea se potrivește cel mai bine când lipsesc unul sau doi dinți, iar dinții de lângă gol sunt sănătoși la rădăcină, dar au deja coroane, plombe mari sau fisuri care oricum le-ar cere o coroană. Atunci aceeași lucrare rezolvă două probleme: înlocuiește dintele lipsă și protejează vecinii slăbiți.

Mai are sens când implantul nu e posibil sau nu îl doriți: os prea puțin, o boală sau un tratament care face chirurgia riscantă ori, pur și simplu, timp puțin. O punte se face în câteva săptămâni, fără nicio intervenție chirurgicală.

Nu o recomand în orice situație. Aș fi prudentă sau aș alege altceva când am în față:

  • doi dinți vecini sănătoși, fără plombe; șlefuirea lor e un cost biologic mare, iar smalțul îndepărtat nu mai crește la loc, așa că discut întâi implantul sau, pentru un dinte din față, puntea adezivă;
  • boală parodontală activă, cu stâlpi care se mișcă; întâi tratăm gingia;
  • un gol prea lung pentru stâlpii pe care îi avem;
  • igiena care nu poate fi ținută sub control, pentru că sub punte placa se adună repede;
  • scrâșnitul puternic fără gutieră, mai ales la punțile lungi și la ceramica stratificată.

Câți dinți poate înlocui o punte

Puntea clasică înlocuiește de obicei unul sau doi dinți. Cu cât golul e mai lung, cu atât puntea se îndoaie mai mult la mestecat și cu atât mai mult duc stâlpii. O regulă veche a proteticii spune că rădăcinile stâlpilor trebuie să poată duce, împreună, cel puțin cât duceau rădăcinile dinților pierduți. Când lipsesc mai mulți dinți, discutăm lucrări pe implanturi sau o proteză, despre care am scris pe pagina proteze dentare.

Tipurile de punți și materialele

Există patru tipuri principale de punți: puntea clasică, sprijinită pe câte un stâlp de fiecare parte; puntea în extensie, sprijinită doar pe o parte; puntea adezivă (Maryland), lipită cu aripioare de dinții vecini; și puntea pe implanturi. Materialul se alege separat, după zonă și după mușcătură: zirconiu sau metalo-ceramică, mai rar ceramică integrală.

Tipurile de punți dentare, pe scurt
Tipul Pe ce se sprijină Cât se șlefuiește Când o folosesc
Punte clasică câte un stâlp de fiecare parte a golului stâlpii, de jur împrejur, ca pentru coroane cel mai des, când vecinii au deja coroane sau plombe mari
Punte în extensie (cantilever) stâlpi de o singură parte doar stâlpii de pe partea aceea rar: un dinte mic, forțe mici
Punte adezivă (Maryland) aripioare lipite pe fața interioară a dinților vecini minim, de obicei doar în smalț mai ales un incisiv lipsă, cu vecini sănătoși
Punte pe implanturi implanturi, nu dinți dinții vecini nu se ating când lipsesc mai mulți dinți și osul permite

Puntea în extensie are un singur capăt sprijinit, ca un raft prins doar de un perete: forța de pe dintele suspendat devine o pârghie pe stâlp. De aceea o folosesc rar.

Puntea adezivă e varianta cea mai blândă cu dinții vecini. Pe fața lor interioară se lipesc una sau două aripioare subțiri, iar dintele lipsă stă prins de ele. Kern și colegii lui au publicat în 2017, în Journal of Dentistry, rezultatele la 10 ani ale punților adezive din zirconiu cu o singură aripioară, puse pentru incisivi lipsă: 98,2% erau încă în gură, iar 92,0% nu avuseseră nevoie de nicio intervenție.

Despre puntea pe implanturi, cu bonturile și lucrările înșurubate, am scris pe pagina lucrări protetice pe implant.

Materialele

La punți folosesc mai ales două materiale. Zirconiul monolitic, dintr-o bucată, e foarte rezistent și potrivit pentru punțile din zona laterală și pentru cine scrâșnește din dinți. Metalo-ceramica, un schelet metalic acoperit cu ceramică, se folosește de zeci de ani și e rezistentă, dar ceramica se poate ciobi, iar dacă gingia se retrage, poate apărea o margine gri.

Comparație între punțile dentare din zirconiu monolitic, zirconiu stratificat și metalo-ceramică
Fig. 2 La punțile lungi și la cine scrâșnește aleg de obicei zirconiul monolitic. În zona zâmbetului, estetica poate cântări mai mult.

Zirconiul stratificat, cu ceramică pe deasupra, arată mai firesc în zona care se vede, cu riscul ca acest strat să se ciobească. Ceramica pe bază de disilicat de litiu (cunoscută după numele comercial e.max) e foarte estetică, dar la punți o folosesc rar: legătura dintre dinți, conectorul, trebuie să fie groasă, iar materialul e mai puțin rezistent decât zirconiul la forțe mari. Pentru coroanele unitare, materialele sunt comparate pe pagina despre coroane dentare.

Ce se întâmplă cu dinții stâlpi

Dinții stâlpi se șlefuiesc de jur împrejur, sub anestezie locală, ca pentru o coroană, dar de regulă rămân vii. Nervul lor nu se scoate „preventiv”. Tratamentul de canal se face doar când nervul e deja bolnav, de la o carie adâncă, sau când se inflamează mai târziu, ceea ce e o complicație, nu o etapă.

Mulți pacienți vin convinși că puntea înseamnă, automat, dinți devitalizați. Nu este așa. Un dinte viu își păstrează sensibilitatea, care funcționează ca un semnal de alarmă, și nu pierde structura pe care o îndepărtează deschiderea pentru tratamentul de canal.

Prepararea înseamnă, orientativ, cam 1–1,5 mm de pe pereți și 1,5–2 mm de pe fața de mestecat. Partea delicată e alta: cei doi stâlpi trebuie pregătiți pe aceeași direcție, ca puntea să alunece pe amândoi deodată. Șlefuiesc cu răcire cu apă și în etape, tocmai ca nervul să sufere cât mai puțin.

Totuși, nervul unui stâlp se poate inflama după șlefuire, uneori după luni sau ani. Atunci tratamentul de canal se poate face chiar prin coroană, fără să scoatem puntea. Sensibilitatea la rece din primele zile e altceva: de obicei trece singură în câteva zile sau săptămâni.

Etapele punții, ședință cu ședință

O punte pe dinți naturali se face de obicei în 2–4 ședințe, întinse pe câteva săptămâni: consultul cu radiografie, eventualele tratamente pregătitoare, prepararea stâlpilor cu amprenta și puntea provizorie, apoi proba și cimentarea. Între ședințe lucrează laboratorul, orientativ 5–10 zile lucrătoare, în funcție de material.

Cronologia unei punți dentare pe dinți naturali, de la consult la control, cu durata fiecărei etape
Fig. 3 Între prepararea stâlpilor și cimentare purtați o punte provizorie, prinsă cu un ciment dinadins mai slab.

Amprenta poate fi clasică sau digitală. Scanerul intraoral e foarte precis pentru punțile scurte, dar când marginile coboară adânc sub gingie, amprenta clasică poate fi încă alegerea mai sigură.

Puntea pe dinți naturali, pas cu pas

  1. Consultul și planul

    30–60 de minute

    Mă uit la dinții de lângă gol, la gingie și la mușcătură, pe o radiografie retroalveolară sau panoramică; CBCT doar când e nevoie. Vă spun ce variante văd, inclusiv pe cele fără punte, și primiți o estimare de cost personalizată.

  2. Tratamentele pregătitoare, dacă e cazul

    una sau mai multe ședințe

    Carii tratate, plombe vechi refăcute, uneori reconstituirea unui stâlp sau tratamentul gingiei. O punte nu se pune pe stâlpi cu probleme nerezolvate.

  3. Prepararea stâlpilor și amprenta

    de obicei 60–120 de minute, cu anestezie locală

    Șlefuiesc stâlpii, iau amprenta și vă cimentez o punte provizorie. Ce face ea și ce faceți dacă se desprinde am scris în ghidul despre lucrarea provizorie.

  4. Laboratorul

    de obicei 5–10 zile lucrătoare, orientativ

    Tehnicianul face puntea după amprentă. La metalo-ceramică, uneori probăm întâi scheletul metalic.

  5. Proba și cimentarea

    una sau două ședințe

    Verific forma, culoarea, adaptarea marginilor și mușcătura. Dacă totul se potrivește, cimentez puntea și vă arăt cum treceți ața pe sub intermediar.

  6. Controlul

    după 1–2 săptămâni, apoi la 6–12 luni

    Verific mușcătura, gingia de sub intermediar și cât de ușor reușiți să curățați.

Ce influențează costul unei punți

Costul unei punți se socotește de obicei pe element, adică pe fiecare coroană de pe un stâlp și pe fiecare dinte înlocuit, deci o punte pentru un singur dinte lipsă înseamnă trei elemente. La asta se adaugă materialul, tratamentele pregătitoare și radiografiile. Cifra corectă vine dintr-o estimare de cost personalizată, după consultație.

  • numărul de elemente și materialul, zirconiu sau metalo-ceramică;
  • laboratorul și complexitatea estetică, mai ales pe dinții din față;
  • tratamentele pregătitoare: carii, reconstituiri, tratamentul gingiei, uneori tratament de canal;
  • puntea provizorie, radiografiile și, doar când e nevoie, CBCT-ul;
  • amprenta, clasică sau digitală;
  • la puntea pe implanturi, chirurgia și componentele protetice (bonturi, șuruburi), socotite separat.

Cum se numără elementele, pe situații frecvente, am explicat în ghidul cât costă o punte dentară. Ca reper, DentalMap.ro adună prețurile publicate de cabinetele din România pentru coroane dentare, adică prețul pe element.

Cât rezistă o punte și ce poate merge prost

O punte nu are dată de expirare. Într-o analiză publicată în 2007 în Clinical Oral Implants Research, Pjetursson și colegii lui au găsit că, după 10 ani, 89,2% dintre punțile clasice pe dinți erau încă în gură. „Supraviețuire” înseamnă doar atât: lucrarea e încă acolo, nu neapărat fără nicio reparație.

În aceeași analiză, punțile în extensie au ajuns la 80,3% după 10 ani, iar la 5 ani, 15,7% dintre pacienții cu punți clasice avuseseră cel puțin o complicație. Puntea cedează rar prin ea însăși. Mai des cedează un stâlp:

  • o carie la marginea unui stâlp, mai ales acolo unde ața nu ajunge;
  • nervul unui stâlp care se inflamează, uneori la mult timp după cimentare;
  • un stâlp care se decimentează, în timp ce celălalt ține puntea pe loc; sub coroana desprinsă, caria poate înainta repede, fără să doară;
  • ceramica ciobită, mai ales la cine scrâșnește din dinți;
  • gingia inflamată sub intermediar, cu sângerare și miros neplăcut;
  • osul de sub intermediar, care continuă să se retragă încet.

Dacă puntea a căzut de tot, păstrați-o, clătiți-o și aduceți-o la cabinet; uneori se poate recimenta. Pașii sunt aceiași ca la o coroană căzută și i-am explicat în ghidul despre coroana desprinsă.

O punte reușită nu se judecă în ziua cimentării. Se judecă după ani, după cum arată gingia de sub ea.

Cum se curăță o punte

Puntea se curăță zilnic în trei locuri: pe suprafețele vizibile, cu periuța; sub intermediar, cu o ață cu capăt rigid (superfloss) sau cu un enfilator; și lângă stâlpi, cu periuțe interdentare. Dușul bucal ajută, dar nu înlocuiește ața. Controalele la 6–12 luni prind din timp problemele de la marginea coroanelor.

Ața obișnuită nu poate trece printre dinții unei punți, pentru că sunt legați între ei. De aceea se trece pe dedesubt, ca un fir prin urechea acului, apoi se mișcă înainte și înapoi de-a lungul gingiei. Primele seri durează, apoi devine o chestiune de un minut sau două. Tehnica, pas cu pas, e în ghidul cum se curăță puntea dentară.

Contează și forma intermediarului. În zona din spate, unde nu se vede, îl proiectez cu o bază bombată și netedă, ușor de curățat. În față, atinge ușor gingia, ca dintele să pară că iese din ea.

Punte, implant sau proteză

Pentru un dinte lipsă există, de obicei, trei variante fixe: puntea clasică, implantul cu coroană și, pentru un dinte din față, puntea adezivă. Implantul nu atinge dinții vecini, dar cere chirurgie, os suficient și câteva luni. Puntea se face în câteva săptămâni, însă șlefuiește vecinii. Când lipsesc mai mulți dinți, intră în discuție și proteza.

Decizia depinde de stâlpi, de os, de gingie, de sănătatea generală, de fumat și de buget. Din aceeași analiză a lui Pjetursson: după 10 ani, 89,4% dintre coroanele unitare pe implant erau încă în gură, practic cât punțile clasice. Diferența reală e la dinții vecini și la complicații. Am pus totul într-un tabel în ghidul punte dentară sau implant.

Sincer, nu țin cu orice preț la o punte lungă pe stâlpi slabi doar ca să evităm o proteză. Prefer o proteză bine făcută unei punți despre care știu de la început că va ceda.

Greșeli frecvente

Greșelile care scurtează viața unei punți se repetă de la un pacient la altul și țin mai ales de timp, de igienă și de câteva idei greșite despre stâlpi. Cele mai multe se pot evita cu o discuție bună înainte de tratament și cu o rutină de curățare pe care o puteți ține în fiecare seară.

  1. golul lăsat ani de zile, până când vecinii se înclină și puntea devine greu de făcut;
  2. ideea că stâlpii „trebuie” devitalizați;
  3. curățarea doar cu periuța, fără ață pe sub intermediar;
  4. o punte care se mișcă, lăsată așa „până doare”;
  5. scrâșnitul fără protecție, când o gutieră pentru bruxism ar prelua forțele de pe punte.

Ce să întrebați la consult

Fac punți dentare în București, la Clinica universitară a Universității Titu Maiorescu. La consult vă arăt pe radiografie cum stau stâlpii, vă spun ce variante văd, inclusiv implantul sau o punte adezivă dacă se potrivesc mai bine, și de ce aș alege una dintre ele. Decizia o luăm împreună.

Mai multe despre felul în care lucrez sunt pe pagina despre mine. Pentru o programare, îmi puteți lăsa un mesaj pe pagina de contact sau mă puteți suna.

Întrebări frecvente despre punțile dentare

Ce e puntea dentară?

E o lucrare fixă, cimentată pe dinții de lângă un gol, care înlocuiește unul sau doi dinți lipsă. Dinții de sprijin, numiți stâlpi, primesc câte o coroană, iar dintele din mijloc, intermediarul, e legat de ele. Nu se scoate pentru curățare, ca o proteză.

Care sunt dezavantajele unei punți dentare?

Dinții vecini se șlefuiesc de jur împrejur, ceea ce e un cost mare dacă sunt sănătoși. Sub intermediar se curăță mai greu, iar osul de acolo continuă să se retragă încet. Și, pentru că totul e legat, o problemă la un singur stâlp afectează toată puntea. De aceea o recomand mai ales când stâlpii au deja coroane sau plombe mari.

Ce sunt punțile dentare metalo-ceramice?

Sunt punți cu un schelet metalic, dintr-un aliaj de crom-cobalt, de nichel-crom sau dintr-un aliaj nobil, acoperit cu ceramică de culoarea dinților. Se folosesc de zeci de ani și sunt rezistente. Ceramica se poate ciobi, iar dacă gingia se retrage, la marginea coroanelor poate apărea o linie gri. Zirconiul monolitic e varianta fără metal.

Trebuie devitalizați dinții stâlpi?

De regulă, nu. Stâlpii se șlefuiesc, dar rămân vii. Tratamentul de canal se face doar dacă nervul e deja bolnav, de pildă de la o carie adâncă, sau dacă se inflamează după șlefuire. Și atunci se poate face chiar prin coroană, fără să scoatem puntea.

Doare când se face o punte?

Șlefuirea stâlpilor se face cu anestezie locală, așa că în timpul lucrului simțiți de obicei doar presiunea și vibrația. După aceea, stâlpii pot fi sensibili la rece câteva zile, uneori câteva săptămâni. Durerea la mușcat vine adesea de la un contact prea înalt, care se rezolvă printr-o ajustare.

Cât rezistă o punte dentară?

Nu are o dată de expirare. Într-o analiză publicată în 2007, 89,2% dintre punțile clasice pe dinți erau încă în gură după 10 ani, chiar dacă unele avuseseră între timp reparații. Cât rezistă a dumneavoastră depinde mai ales de stâlpi și de curățarea de sub intermediar.

Care este prețul unei punți dentare cu 3 dinți?

O punte de trei elemente, cea pentru un singur dinte lipsă, se socotește de obicei pe element: două coroane pe stâlpi și dintele din mijloc. La total se adaugă radiografiile, provizoriul și eventualele tratamente pregătitoare. O estimare de cost personalizată se poate da după consultație; calculul, pe situații, e în ghidul cât costă o punte dentară.

Se poate pune o punte imediat după extracție?

Puntea definitivă se face de obicei după ce gingia și osul s-au vindecat, pentru că în primele săptămâni locul extracției se mai retrage, iar sub intermediar ar apărea un spațiu. Până atunci se poate purta o lucrare provizorie. Cât așteptăm se vede la control.

Ghidurile din această temă